 Necesitatea educării artistice a publicului în spiritul valorilor autentic-tradiţionale, precum si necesitatea de a ajuta ţăranii meşteşugari -care au salvat miraculos şi continuă să practice meşteşugurile tradiţionale - să-şi promoveze produsele şi să supravieţuiască într-o competiţie acerbă, globală, generată de economia liberă de piaţă nu au fost niciodată mai stringente decât în aceşti ani de tranziţie, când problema fundamentală a naţunii, vizând destinul său istoric pe termen lung, este conservarea identităţii cultural naţionale, în condiţiile globalizării civilizaţiei modern-occidentale. Dicţionarul “Random House Webster’s Collegiate” defineşte breasla ca “ o organizaţie de persoane legate de interese şi obiective comune, special creată pentru protecţia şi ajutorul reciproc al membrilor săi”. Breslele meşteşugarilor sunt originare din Germania secolului al XI-lea. Instituirea uniunilor de bresle datează din perioada medievală, mai exact din sec. XIII-XIV, din Anglia. O definiţie modernă a zilelor noastre ar asimila breasla unei asociaţii sau organizaţii care serveşte interesele meşteşugarilor din domenii specifice si din anumite arii geografice. Cele mai multe dintre aceste uniuni au început cu un grup restrâns de meşteşugari, reuniţi din necesităţi economice şi de comunicare, de promovare a produselor lor, de împărtăşire a problemelor specifice persoanelor din afara comunităţii.
În România, ţăranii meşteşugari reprezintă un grup socio-profesional ancorat, încă, într-un mod de viaţă tradiţional-conservator, care beneficiază, în mică măsură, de accesul la informaţii şi se caracterizează printr-o inerţie mare a adaptării la conjunctura socio-economică actuală, dominată de problemele tranziţiei spre economia de piaţă. Dupa anul 1989, pe fundalul regresului economic general, numărul practicanţilor meşteşugurilor tradiţionale a înregistrat o descreştere dramatică. Abandonurile temporare sau definitive au fost şi sunt motivate şi de lipsa contactelor cu piaţa .Mulţi dintre meşteşugari locuiesc în zone rurale izolate sau îndepărtate, cu acces limitat la piaţa de desfacere, pentru mulţi rămasă o mare necunoscută. Pătrunderea masivă a produselor industriale ca înlocuitori ai celor tradiţionale “făcute în gospodărie”, chiar şi în cele mai îndepărtate localităţi, au micşorat, adeseori până la dispariţie, piaţa locală şi regională. Puţinii meşteşugari rămaşi se întreabă unde să-şi găsească cumpărătorii, în lipsa cărora producţia nu se justifică. Adeseori, puşi în contact cu cumpărătorul, producătorii nu pot aprecia corect preţurile propriilor valori create, vânzând produsul muncii lor sub nivelul costurilor reclamate de reluarea ciclului producţiei. Dificultăţile în aprovizionarea cu materie primă se constituie într-un alt uriaş handicap. Producţia de arte facte tradiţionale de calitate se bazează pe folosirea de materii prime foarte bune. Aceeaşi izolare de piaţă restricţionează accesul la materialele necesare, de calitatea dorită ( în special în cazul textilelor ţesute sau brodate, al icoanelor pictate, al măştilor etc.) . Atunci când totuşi se găsesc, se cumpără de obicei în cantităţi mici, la preţuri “en detail”, mai mari . Lipsa pregătirii antreprenoriale şi manageriale este, evident, o condiţie de natură să condamne din start orice efort de adaptare şi modernizare. Dobândirea abilităţilor practice, de producţie propriu-zisa se învaţă de obicei în familie, de la o generaţie la alta, dar lipseşte formarea calităţilor prin care un simplu producător să poată dezvolta o afacere de succes . Fără aceste cunoştinţe, meşteşugarul poate avea dificultăţi în evaluarea şi selecţia alternativelor de producţie şi plasare pe piaţă a produselor.
Constatarea făcută de către specialiştii etnografi, în urmă cu aproape 8 ani, a existenţei aceloraşi motive, la nivelul grupului creatorilor populari români, a semnalat nevoia de asistenţă, de asociere a acestora pentru rezolvarea problemelor comune. Dar se putea afirma, atunci, că grupul monitorizat nu îşi cunoştea nici drepturile, nici obligaţiile. Totuşi, deşi exista conştiinţa de grup şi se simţea dorinţa de acţiune colectivă, lipseau deprinderile de organizare şi acţiune necesare într-un asemenea demers.
Acesta a fost momentul la care, Muzeul “ASTRA” şi-a asumat rolul de generator şi catalizator al procesului de constituire a “Asociaţiei Creatorilor Populari din România”. La începutul anilor ’90, instituţia muzeală sibiană, ea insăşi în faţa unei provocări capitale, aceea de a-şi reînnoi funcţiile (fără a le abandona pe cele clasice) a iniţiat, asumându-şi pentru întâia oară, într-un proces ordonat şi coordonat, sarcina de a proteja, încuraja şi valorifica superior şi patrimoniul cultural naţional “viu”, pe lângă cel imobil (obiectual sau monumental).
În şedinţa de constituire a Asociaţiei, desfăşurată în august 1992, cu prilejul desfăşurării Târgului Creatorilor Populari din România – acţiune organizată anual la Sibiu, având ca actanţi pe cei mai renumiţi meşteşugari români ai momentului - s-au definit scopul si obiectul de activitate ale noii asociaţii, acestea constând în : promovarea statutului oficial al creatorilor contemporani din domeniul creaţiei meşteşugăreşti şi artistice tradiţionale contemporane ; încurajarea activităţii de creaţie meşteşugărească şi artistică tradiţională în toate satele în care există o asemenea activitate, iar la nivelul noilor generaţii, transmiterea acestei ştafete culturale viitorimii ; protejarea şi încurajarea creaţiei autentice valoroase şi combaterea kitsch-ului ; promovarea creaţiei autentice în cadrul reţelei comercial-turistice naţionale şi internaţionale; promovarea celor mai reprezentativi creatori populari pentru manifestări oficiale, organizate în ţară şi în străinătate ; apărarea intereselor morale şi materiale ale acestor creatori 1)
Asociaţia numără în prezent 195 creatori populari, membri cotizanti, reprezentând toate genurile creaţiei artistice tradiţionale şi provenind din toate zonele ţării, adulţi şi copii, români şi reprezentanţi ai altor etnii, indiferent de apartenenţa religioasă şi sex. |nscrierea în Asociaţie se face pe baza unei selecţii bazată pe criterii de respectare a tradiţiei, de către un grup de membri specialişti în acelaşi domeniu cu creatorul candidat. Completarea bazei de date la scară naţională a creatorilor populari – un alt program al Muzeului “ASTRA”, intreprins pe bază de contracte de colaborare cu cele mai importante muzee etnografice din ţară - ne-a semnalat că un număr de aproape 1000 de meşteşugari chestionaţi sunt interesaţi de activitatea Asociaţiei şi de înscrierea ca membri, ei întrunind criteriile de eligibilitate. Acest fapt odată împlinit ne permite a afirma că Asociaţia reprezintă interesele a peste 1.000 de creatori populari şi este doar o chestiune de timp, legată de posibilităţi tehnice şi financiare, de deplasare în teren, pentru a întocmi formalităţile de înscriere a tuturor celor interesaţi.
Primii ani de existenţă ai Asociaţiei au relevat dificultăţi de asumare a responsabilităţilor la nivel de conducere, deşi preşedintele şi comitetul director au fost schimbaţi,în conditii statutare de 3 ori. Este adevărat, însă, că nici resursele financiare şi umane nu permiteau programe de mare anvergură şi că formarea deprinderilor servirii prioritare a intereselor de grup, faţă de cele individuale este o chestiune de timp, de schimbare de mentalitate, de efort susţinut, în primul rând la nivel personal, de apariţie a liderilor autentici, formaţi în spiritul nou al principiilor democratice.
În aceste condiţii, Muzeul “ASTRA” şi-a asumat rolul de “agent motor” al activităţilor Asociaţiei, urmărind cu consecvenţă îndeplinirea obiectivelor organizaţiei:
Promovarea produselor membrilor pe piaţa internă şi internaţională a avut ca punct de plecare, chiar deschiderea celei dintâi expoziţii permanente cu vânzare a muzeului, intitulată “Galeriile de arta populara”, în anul 1993. Succesul de care s-a bucurat această primă iniţiativă deopotrivă în plan cultural şi comercial a determinat deschiderea unei a doua unităţi, în 1999, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Ambele “magazine” etalează produse ale membrilor Asociaţiei - dar nu numai – şi constituie importante surse de venituri, atât pentru meşteşugari, cât şi pentru muzeu. Urmând exemplul Muzeului “ASTRA”, multe alte unităţi muzeale din ţară şi-au înfiinţat unităţi comerciale proprii, cu rezultate notabile. Activitatea de marketing a instituţiei sibiene s-a concentrat şi pe marketingul produselor de artă populară contemporană, expuse la vânzare în magazinul propriu, astfel încât, în timp, s-au identificat şi finalizat oportunităţi de export (Olanda, Italia, Japonia, Germania ) în curs evident de extindere. S-au orientat direct spre producători numeroşi potenţiali cumpărători, s-au promovat în târguri naţionale şi internaţionale şi în împrejurări “neconvenţionale” ( prin standuri cu vânzare organizate cu prilejul unor festivaluri, întruniri internaţionale, prin reţeaua INTERNET – prezentarea Galeriilor de artă populară ) produsele de gen.
Promovarea celor mai reprezentativi creatori populari pentru manifestări oficiale, organizate în ţară şi în străinătate a fost un obiectiv urmarit încă de la început, continuat cu consecvenţă şi îndeplinit, până acum, în numeroase prilejuri în care, prin reţeaua de relaţii internaţionale la care s-a racordat Muzeul “ASTRA” - statornicite prin parteneriate sau schimburi de experienţă - grupuri de artizani români membri ai Asociaţiei – adulţi şi copii-, adevărate ambasade culturale ale României, au evoluat în străinătate (Franţa, Germania, Cehia, Olanda, Bulgaria, S.U.A.).
Pentru acţiuni organizate în ţară, muzeul atunci când este solicitat face în numele Asociaţiei recomandări, baza de date de care dispune fiind permanent actualizată şi extinsă.
Transmiterea către viitorime a ştafetei culturale a activităţii de creaţie meşteşugărească se încurajează prin acţiuni dedicate copiilor meşteşugari. Concursul naţional al acestora, desfăşurat anual, în muzeu, sub forma fazei finale a Olimpiadei şcolare, în maniera cunoscută, agreată şi finanţată de Ministerul Educaţiei Naţionale este scena pe care apar, pentru prima dată, la examenul cu publicul şi cu juriul format din specialişti etnografi şi maeştri adulţi, copii de vârstă şcolară, străluciţi continuatori ai tradiţiilor artei populare . Premianţii fiecărei ediţii a Olimpiadei sunt recompensaţi cu invitaţii în taberele de perfecţionare, organizate sub îndrumarea specialiştilor muzeului
Promovarea statutului oficial al creatorilor contemporani din domeniul creaţiei meşteşugăreşti şi artistice tradiţionale contemporane se traduce prin cuprinderea celor mai merituoşi meşteri populari, membri ai Asociaţiei, în “Academia Artelor Tradiţionale din România “, cel mai inalt for naţional de recunoaştere a valorilor individuale ale culturii şi civilizaţiei populare tradiţionale ca valori reprezentative nominale ale capacităţii de creaţie superlativă în domeniul artei populare. Totuşi, vorbind despre statutul socio-profesional al meşteşugarilor, în materie de recunoaştere oficială, la nivel de autorităţi centrale, de conferire a unor drepturi, facilităţi stimulative pentru continuarea activităţii, nu s-a înregistat nici un progres evident. Rămâne ca, printr-un efort comun susţinut,al tuturor membrilor, având alături muzeele, organizaţiile meşteşugăreşti similare, factorii interesaţi de conservarea fenomenului creaţiei populare, să înceapă demersuri de conştientizare a opiniei publice şi a legiuitorilor cu privire la însemnătatea demersului născut dintr-o necesitate obiectivă de conservare activă a tuturor valorilor fundamentale etno-identitare.
În 1995, fundaţia americană neguvernamentală, non-profit, “Aid to Artisans” şi-a început, alături de Muzeul”ASTRA”, singura instituţie din România care a primit cu încredere provocarea originală şi ingenioasă a fundaţiei americane, oferindu-i deopotrivă sprijin logistic şi de specialitate, în nume propriu şi ca reprezentant al Asociaţiei Creatorilor Populari din România , proiectul “România-Artisans&Enterprises”. Dezvoltat la nivelul membrilor Asociaţiei şi al unităţilor din cooperaţia meşteşugărească, proiectul -aflat acum în al cincilea an al existenţei –urmăreşte marketingul produselor tradiţionale (asistarea producţiei, studiul pieţei, promovare pe piaţa americană şi vest-europeană), pregătirea producătorilor pentru economia de piaţă ( prin seminarii desfăşurate de două ori pe an, în Muzeul “ASTRA”, prin stagii de pregătire şi schimburi de experienţă în S.U.A.), încurajarea activităţii de grup, prin organisme neguvernamentale de tipul Asociaţiei ( consultanţă ) . Interesul evident de care se bucură acest program, numărul mare al beneficiarilor direcţi sau indirecţi, rezultatele materializate în găsirea de comanditari străini şi implicit stimularea producţiei şi creşterea substanţială a veniturilor, înregistrarea primelor mărturii ale schimbării de mentalitate a producătorilor meşteşugari recompensează meritoriile eforturi materiale şi organizatorice deopotrivă ale membrilor echipei “Aid to Artisans” şi ale specialiştilor muzeului.
Atât Asociaţia Creatorilor Populari şi Academia Artelor Tradiţionale din România cât şi complexul de activităţi de conservare şi promovare a patrimoniului cultural “viu”, iniţiate şi dezvoltate de Muzeul”ASTRA” se înscriu în perspectiva Recomandărilor Conferinţelor UNESCO de la Paris – 1989 şi Veneţia – februarie 1999, de salvare a culturilor tradiţionale. UNESCO a acordat recunoaşterea oficială activităţilor Muzeului “ASTRA” de acest gen , înscriindu-le şi monitorizându-le în cadrul Programului de anvergură universală ‘Tezaure umane vii”. Deşi bilanţul activităţilor Asociaţiei este unul pozitiv, încurajator nu trebuie să neglijăm faptul că, deocamdată, meritele organizatorice revin Muzeului “ASTRA”. Din păcate nu s-a găsit, încă, formula optimă, motivaţională şi stimulativă, de preluare reală, nemijlocită, a destinelor organizaţiei de către chiar membrii săi. Sperăm, totuşi, că asistenţa, consultanţa, activitatea de advocacy (mobilizarea resurselor pentru promovarea sau iniţierea unor schimburi de idei, atitudini, acţiuni, proceduri la nivelul instituţiilor/indivizilor) pe care Muzeul”ASTRA” intenţionează să le acorde în continuare Asociaţiei Creatorilor Populari din România, o vor transforma curând într-o organizaţie matură, puternică, recunoscută şi eficientă.
|
