Noutati la Muzeul din Dumbrava

Noutăţi la Muzeul din Dumbravă - Gospodăria de prelucrare a pietrei din comuna Cupşeni, judeţul Maramureş

Meşteşugul prelucrării pietrei s-a practicat în ţara noastră încă din cele mai vechi timpuri fiind asociat mai ales cu arhitectura traditională (elemente constructive pentru case, fântâni, porţi) şi industria morăritului (pietre de moară). Prin diversitatea produselor sale însă, el se regăseşte într-o arie mult mai largă a civilizaţiei materiale (obiecte de uz gospodăresc – râşnite, pive manuale, tocile, gresii) şi spirituale (obiecte legate de cult – mese de altar, lespezi, cruci de mormânt, troiţe).

Practicat exclusiv în aşezările submontane şi de deal, pietrăritul a fost determinat în continuitatea şi intensitatea lui, de necesitatea acoperirii unor permanente cerinţe comunitare favorizat de prezenţa materiei prime – piatra, în varietăţile accesibile tehnicilor şi tehnologiilor simple: tufuri şi spume vulcanice, calcare, gresii. Sunt binecunoscute centrele specializate în prelucrarea pietrei – Albeşti (Argeş), Ciroşoaia (Bacău), Peşteana (Gorj) sau Ciceu (Cluj) a căror producţie a acoperit necesităţile unor mari arii teritoriale.

Fără a avea amploarea din centrele amintite, pietrăritul din zona Lăpuş relevă aspecte  inedite de civilizaţie materială; intensitatea la care a fost practicat nu a condus la specializarea unor centre, el fiind asociat (complementar) ocupaţiilor de baza din zonă: agicultura, creşterea animalelor, pomicultura. Meşterii pietrari satisfăceau nevoile unei pieţe ce cuprindea Lăpuşul, Chioarul şi o parte din Maramureş.

Pietrăritul a fost practicat în Lapuş în două centre situate la poalele conului vulcanic Şatra (1041m), Cupşeni şi Izvoarele (Bloaja). Cu un instrumentar restrâns, rudimentar, pietrarii lăpuşeni au lucrat pe bază de comenzi ferme cvasitotalitatea produselor de piatră cunoscute: pietre de temelie, scări la casă, stâlpi de porţi şi garduri, ghizduri şi vălaie de fântână, mese de biserică şi curte, lespezi şi cruci de mormânt, pietre de moară şi râşnită, pietre de tocilă şi gresii. Deşi marea majoritate a produselor au fost lucrate din raţiuni strict utilitare, acestea prezintă şi valenţe estetice, îmbinând masivitatea, monumentalitatea cu proporţiile ales găsite, un decorativism simplu cu fineţea execuţiei.

Gospodăria – atelier de pietrar din Cupşeni este compusă din casa Filip Marin (Cupşeni) şi şura Buda Vasile (Ungureni) la care s-au adăugat ulterior şi alte anexe, în care, alăturat pietrăritului să fie ilustrate ocupaţiile comune. Achiziţionarea, transferul şi reconstrucţia ei în cadrul Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului înseamnă demararea organizării subgrupei tematice de prezentare a prelucrării pietrei, prevăzută în Proiectul tematic al muzeului, dar şi salvarea unui monument de arhitectură tradiţională. În cadrul gospodăriei sunt expuse mai multe obiecte în diferite faze de lucru ce au fost comandate de la ultimul meşter pietrar din localitate (decedat de peste 7 ani).

Lucrările de reconstrucţie au început în anul 2008 prin realizarea casei şi au continuat în 2010 şi 2011 prin reconstrucţia şurii şi a celorlalte acareturilor, dar şi a sistemului de împrejmuire (poartă, portiţă şi gard), lucrări realizate prin EEA Grants cu finanţare din Norvegia, Islanda şi Lichtenstein. În acest an s-au realizat ultimele finisaje, iar vernisajul va avea loc în data de 22 septembrie 2012, cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului de la ora 12.

Florin Streza,
muzeograf