Vernisajul expozitiei Vasile Adamescu. O viata

Vineri, 8 august 2014, de la ora 14:00, se va desfăşura la parterul Casei Hermes, Piaţa Mică, nr. 11, Sibiu, vernisajul expoziţiei de ceramică figurativă dedicată şi publicului nevăzător, Vasile Adamescu. O viaţă, un eveniment în premieră, ce prezintă prima expoziţie cu texte în Braille şi covor tactil, exponatele putând fi palpate de către vizitatori. Expoziţia va fi deschisă în perioada 8 august- 7 septembrie 2014.

Vasile Adamescu, diagnosticat cu surdocecitate, are 70 ani, fiind nevăzător şi surd complet din fragedă copilărie. Demutizat ulterior, este singurul din ţară şi printre puţinii 20 din întreaga lume care reuşeşte, printr-un efort uriaş să comunice verbal. Absolvent al Universităţii „Babeş Bolyai”, cunoscător a cinci limbi străine, psihopedagog de o viaţă la Liceul de Nevăzători din Cluj-Napoca, acest om deosebit, unic în ţara noastră, fin artist, de o rară sensibilitate, erudit şi pasionat profesor şi-a pus viaţa în slujba copiilor deficienţi de vedere şi auz, fiindu-le atât sprijin moral, cât şi dascăl de-a lungul celor aproape 30 de ani.

Expoziţia cuprinde peste 80 dintre lucrările lui Vasile Adamescu, figurine din lut ars şi nears, realizate fără darul vederii, doar cu vast talent şi adâncă simţire.

În cadrul evenimentului va fi lansată prima parte a autobiografiei acestuia, la care a lucrat 10 ani, Vasile Adamescu. Înfruntând viaţa, vor fi organizate proiecţii ce prezintă interviuri mai vechi ale artistului şi o demonstratie practică pentru a etala puterea creaţiei, adânc înrădăcinată în sufletul fiecăruia dintre noi.

Muzeul ASTRA lansează un apel către publicul sibian pentru donarea de statuete, busturi, obiecte de ceramică figurativă, pe care Vasile Adamescu le va folosi ca material didactic, pentru replici, în cadrul atelierelor de educare prin artă a copiilor cu dizabilităţi. Colecta va avea loc în perioada 8 august - 7 septembrie 2014, la sediul Muzeului de Etnografie Universală Franz Binder, Piaţa Mică, nr. 11, Sibiu, casierie. Efortul donatorilor va fi răsplătit de Muzeul ASTRA cu câte un abonament de familie pentru acces gratuit în Muzeul în aer liber pe anul 2014.

„Prin această expoziţie urmărim creşterea gradului de informare, învăţare şi anulare a prejudecăţilor noastre, a tuturor şi de sporire a iniţiativelor de tip participativ-incluziv”, a declarat muzeograful Mihaela Mondoc, responsabil de acţiune.

 

Biografie Vasile Adamescu

Născut la 5 septembrie 1944, în comuna Borcea din judeţul Ialomiţa.

A fost cel de-al doilea copil al părinţilor, Zamfir şi Voica, ţărani săraci dar buni gospodari.

Până la vârsta de 2 ani viaţa lui a decurs normal. Din nefericire, mama a încetat din viaţă prematur, după o banală răceală. Nu după mult timp, asupra micuţului avea să se abată o mare nenorocire: familia era plecată la câmp iar el a rămas acasă în grija unei mătuşi. A adormit pe prispă, moment în care a căzut o ploaie rece de toamnă din cauza căreia a răcit straşnic (meningoencefalită). Bunica a încercat să îl trateze după cum ştia ea, cu leacuri băbeşti. După câteva luni, a început să-şi piardă cele mai elementare văzul şi auzul. Tatăl l-a dus la medici dar în zadar.

Până la vârsta de 11 ani, a trăit în întuneric şi tăcere. Blocajul de comunicare l-a făcut să se distanţeze tot mai mult de cei din jur. Cerceta pe cont propriu lumea înconjurătoare. Sunt cutremurătoare cuvintele autobiografiei dânsului, când descrie toată această perioadă. La insistenţele bunicii, care şi-a dat seama de harul copilului, fost adus şi lăsat la Şcoala de nevăzători din Cluj, unde Florica Sandu, un dascăl luminat, temerară pentru acei ani a reuşit imposibilul, l-a învăţat să vorbească, să scrie, să citească. Pe vremea aceea mai exista un singur caz reuşit în lume, în America.

A urmat liceul, după care a intrat ca student la facultatea de Psihopedagogie specială Universitatea normală Babeş Bolyai, din Cluj-Napoca, pe care am absolvit-o în 1977, printre primii. A devenit profesor, la aceeaşi şcoală la care învăţase ca elev, unde mi-am desfăşurat activitatea didactică timp de aproape trei decenii.

Între anii 1983-1986, a urmat cursurile Şcolii Populare de Arte Plastice, secţia sculptura. De mic a fost pasionat de modelaj. A învăţat noi metode de executare a lucrărilor din lut, reuşind să realizeze busturi, vehicole, animale, clădiri.

În anul 2010, a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Clujului. Un an mai târziu a fost distins cu titlu: Persoana cu dizabilităţi a anului 2011.

Astăzi, deţine în casa în care locuieşte împreună cu un fost elev, Viorel Micu, care i-a fost alături mulţi ani, la bine şi la greu, un atelier în care încă mai organizează amândoi (anul acesta împlineşte 70 de ani) ateliere de ceramică cu micuţii cu handicap vizual şi auditiv, gratuit.