Expozitia - Gateala capului

Acoperământul capului se constituie într-una dintre cele mai importante componente ale costumului popular de femeie şi de bărbat atât prin implicaţiile sale sociale şi etice în societate cât şi prin frumuseţea şi valoarea artistică a fiecărei piese alcătuitoare.

O îndelungată experienţă umană, decurgând din firescul vieţii cotidiene dar şi din înclinaţia spre frumos a semenilor noştri este puternic reflectată şi în marea diversitate a gătelilor pentru cap care au marcat, în cadrul colectivităţii săteşti, distincţii fie în planul stării civile şi ale categoriilor de vârstă fie în cel al stării sociale şi materiale afirmându-se cu deosebire în momentele sărbătoreşti de peste an sau în cele legate de ciclul vieţii (nunta).

Expoziţia Găteala capului, organizată în colaborare cu Muzeul Astra - Sibiu, prezintă acoperitorile de cap pentru femei şi bărbaţi având drept criterii grupele de vârstă şi categoriile de stare civilă şi materială, evidenţiază legătura directă între găteala capului, pieptănătură şi podoabele purtate de fete şi feciori pe de o parte şi de neveste, femei bătrâne şi bărbaţi pe de altă parte.

La femeile căsătorite acoperământul capului îndeplineşte atât un rol practic cât şi unul simbolic şi de înfrumuseţare constituindu-se în acel însemn care marchează trecerea din rândul fetelor în cel al nevestelor.

Sunt prezentate publicului toate categoriile de acoperitori cu care femeia „se înveleşte“ în diferite zone ale ţării:
– cu ştergar sau mânăştergură (ca în Moldova)
– cu pomeselnic (ca în Ţara Oltului)
– cu chindeu de cap (ca în Orăştie)
– cu prăboada (ca în Ţara Haţegului)
– cu hobot (ca în Apuseni)
– cu păuniţe (ca în Năsăud)
– cu pânzătura (ca în Maramureş)
– cu „tas“ (ca în Dobrogea)

Începând cu sec. al XVIII-lea odată cu pătrunderea borangicului la sate ştergarele vor fi înlocuite cu marame (mai ales la costumul de sărbătoare ale femeilor) aşa ca în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova (în sud) sau în unele părţi din Ţara Bârsei.

„Vălitorile“ purtate de femei în zona Târnavelor, cepsele „cu coarne“ ale femeilor din Haţeg, conciul din bani de argint al bănăţencelor, precum şi năframele industriale, au pătruns în costumul femeiesc la sfârşitul sec. al XIX-lea datorită extinderii comerţului rural care a inclus şi produsele unor fabrici din zonele vecine.

O altă piesă importantă, inclusă în categoria acoperământului de cap, pălăria, este purtată atât de femei cât şi de bărbaţi; lucrate din postav sau pâslă dar şi din pai, pălăriile erau purtate de fete, direct pe păr iar de neveste peste ştergar, împodobite cu flori, panglică sau cu „struţuri“ (cununi de flori, pene etc.).

Spectaculoase sunt şi cele două modalităţi de acoperământ al capului la bărbaţi: căciula purtată în anotimpul rece şi pălăria, purtată vara. Bărbaţii nu umblau cu capul descoperit. Este ştiut faptul că în satul tradiţional bărbaţii ieşeau „în lume“ cu capul descoperit doar atunci când purtau doliu.

Sunt prezentate în expunere căciulile ţuguiate („moţate“) din Pădureni, Haţeg, Hunedoara, cele cu ţarc purtate în Câmpia Dunării, căciulile de Banat şi Haţeg asemănătoare cu ale dacilor „tarabostes“, cuşmele „rotilate“ de Maramureş şi Oaş, căciulile „mocăneşti“ din Sibiu, Sebeş, Bran, pălăriile din pâslă cu borurile de diferite lăţimi, pălăriile vânătoreşti sau pălăriile din pai de Oaş, Sălaj şi Codru.

Bineînţeles, nu putea lipsi din expunere cea mai spectaculoasă dintre pălării – cea cu garnitură din pene de păun din Năsăud, purtată doar de feciori, aşa numita pălărie „cu roată“.

Găteala capului este însă un domeniu al civilizaţiei satului tradiţional care are şi un pronunţat caracter multicultural. De aceea, din expoziţie nu lipsesc găteli de miri şi mirese ale germanilor, maghiarilor, polonezilor din România cum sunt: bortenul şi căiţa (scufie brodată) pentru femeile săsoaice, parta, purtată de femeile unguroaice, korona (sau wieniec), cununa de mireasă poloneză.

De mare interes pentru public este atelierul de pălărier în care personajul central este nea’ Nicu Zdârcă, celebrul meşter din Pasajul Englez, unul dintre ultimii meşteri care mai lucrează pălării bărbăteşti pe care îi mai are Bucureştiul.

Dr. Georgeta Roşu