Oameni care au faurit MUZEUL
  • Editori: Valer Deleanu, Delia Voina
  • An apariţie: 2013
  • Preţ: 6 Lei

Cuprins

Până la apariţia unei istorii cât mai complete a Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, vă propunem, în paginile care urmează, o incursiune într-o istorie care nu are intenţia de a analiza valori culturale, nici de a prezenta strategiile de realizare şi nici felul în care structura muzeului a corespuns timpului său, în toate etape sale de dezvoltare.

Scopul nostru este altul, şi trebuie să recunoaştem influenţa pe care o are anul 2013 asupra noastră, an în care muzeul împlineşte 50 de ani de existenţă, 1963 fiind atât anul aprobării academice, cât şi al transferului primului monument - Moara cu aducţiune inferioară din Dăbâca, judeţul Hunedoara. Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului nu a apărut peste noapte şi nu a fost făurit într-un interval de timp scurt. Contribuţia a trei generaţii dedicate realizării lui au dat naştere muzeului în condiţii şi etape diferite, începând cu constituirea la Sibiu a Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA (1861), prin inaugurarea Muzeului Asociaţiunii (1905), continuând cu proiectul conceput de Romulus Vuia şi cu eforturile lui Cornel Irimie de a atrage în scopul realizării lui, a întregii colectivităţi ştiinţifice etnografice şi de colaborare multidisciplinară între specialişti din domenii apropiate. Toate acestea au fost necesare pentru organizarea Muzeului Tehnicii Populare, astăzi Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA. Sunt etape şi proiecte la care au participat o generaţie de predecesori, o generaţie de întemeietori şi de făuritori, o generaţie în curs de continuare a eforturilor anterioare.

Oamenii care au pregătit, au creat şi au făurit muzeul, transpunând în practică idei şi proiecte (iniţial din interesul afirmării naţionale, ulterior cu intenţia de a salva patrimoniul în curs de dispariţie) au contribuit la realizarea unei istorii proprii instituţiei muzeale.

Iar Muzeul din Dumbrava Sibiului s-a impus într-un oraş cu tradiţii muzeale încă din epoca iluministă şi se impune şi în prezent pe plan european, dovedind că proiectele pot deveni fapte, iar creația, întotdeauna, este desăvârşită cu făurirea şi continuarea ideilor generoase ale celor care le-au conceput.

Pornind de la această imagine generală în care s-a născut şi a evoluat muzeul, am constatat existenţa a trei etape corespunzătoare celor trei generaţii de făuritori ai muzeului:

  • Predecesorii (1861-1956)
  • Întemeietorii - inclusiv momentul previzionar al proiectului Romulus Vuia (1954-1963)
  • Făuritorii (1963-2013).

Considerăm aceste etape ca un continuu de concept, uneori suferind din cauza împrejurărilor istorice, adeseori afectat de seisme de moment, dar care nu au reuşit să oprească ideea făuririi şi punerea ei în aplicare, manifestându-se prin succesiunea unor instituţii muzeale bazate pe profil şi proiecte comune: Muzeul Asociaţiunii, un intermezzo al Secţiei de etnografie şi artă populară din cadrul Muzeului Brukenthal, Muzeul Tehnicii Populare, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, toate începând cu anul 1905, continuând la mijlocul secolului al XX-lea cu conturarea metodologiei de prezentare a patrimoniului în forma unui muzeu modern, în aer liber.

În paginile volumului am ales să prezentăm acest proces de făurire a muzeului printr-o modalitate mai puţin narativă sau de investigare analitică a fenomenelor de evoluţie a ideilor, preferând să atragem atenţia asupra rolului pe care cele trei generaţii le-au avut în înfăptuirea sa (dând importanţă principală întemeietorilor şi făuritorilor muzeului), încercând să surprindem contribuţia, pe cât se poate, a fiecărui participant, după calităţile sale profesionale sau rol social. Maniera aleasă a fost cea informaţională, de expunere şi fişe de monument cu contribuţia specifică a fiecăruia dintre făuritorii muzeului la conceperea proiectelor, la cercetarea ştiinţifică, la achiziţia, transferul, conservarea şi reconstrucţia patrimoniului monumental imobil şi mobil. Ca surse documentare am folosit dosarele de monument, registrele de inventar, caietele de şantier, documentele de arhivă, publicaţiile despre muzeu, precum şi memoria angajaţilor. Am încercat să îi menţionăm pe cei care au contribuit la făurirea muzeului în măsura în care amintirea lor s-a păstrat, documentar sau în memoria celor ce au fost martori la ea.

Am lăsat în afară, cu regret, procesul de organizare propriu-zisă şi acei oameni care au făcut muzeul să funcţioneze mai ales după anul 1967 când, muzeul în aer liber a fost deschis oficial pentru publicul vizitator.

Dincolo de mulţimea participantă la acest proces, fie specialişti, fie personal de execuţie, fie marea masă a celor care au oferit, prin achiziţii şi donaţii, patrimoniu pentru realizarea muzeului, un rolul important au avut cei care s-au aflat în fruntea acestor eforturi: Corneliu Diaconovici, Iosif Sterca-Şuluţiu, Romulus Vuia, Cornel Irimie, Corneliu Ioan Bucur.

Făurirea muzeului a avut loc sub egida instituţională a unor succesiuni de muzee cu denumiri diferite, în timpuri diferite: Muzeul Asociaţiunii, Muzeul Tehnicii Populare în cadrul Complexului Muzeal Brukenthal şi Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA în cadrul Complexului Naţional Muzeal ASTRA. Fiecare individ-făuritor s-a remarcat pe paliere de conducere, organizare, cercetare, transfer şi reconstrucţie, toţi fiind consideraţi făuritori ai muzeului, constituind prin munca lor la transformarea proiectului, în fapt concret şi instituţional.

Nu putem uita că muzeul nu ar fi existat fără masa largă a celor dintre care s-au selecţionat ofertanţii şi donatorii de patrimoniu. Nu trebuie uitată nici contribuția înţelegătoare a factorilor de decizie din conducerea oraşului sau din instituţiile culturale-administrative ale ţării. Împreună, într-un efort mai mare sau mai mic, intelectual sau fizic, toţi cei care au făurit muzeul şi-au depus energiile, competenţele, ideile, uneori sănătatea sau, şi nu exagerăm deloc, rostul întregii lor vieţi, în realizarea acestui proiect etno-muzeal.

Iar rezultatul este pe măsura efortului depus. În anul 2011, într-un sondaj de opinie, sibienii au ales ca branduri ale oraşului trei dintre monumentele sale de cultură emblematice: Muzeul în aer liber din Dumbravă obţinea locul trei după Turnul Sfatului şi Muzeul Naţional Brukenthal. Mai mult decât atât, sibienii sunt principalii beneficiari ai muzeului, ei fiind componenta principală a vizitatorilor lui.

În ţară, muzeul s-a remarcat ca unul de mari dimensiuni, model de făurire a unui muzeu în aer liber, recunoscut atât de specialişti, cât şi de vizitatori drept unul dintre muzeele reprezentative pentru români şi minorităţile naţionale. Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului prin profilul său, prin experienţa sa, prin patrimoniul său este el însuşi o emblemă a României.

Pentru Europa, ne face plăcere să credem, că este unul dintre cele mai mari muzee în aer liber, şi chiar adeseori socotit bun model de urmat, iar experienţa sa este recunoscută şi recomandată. Muzeul este respectat pentru felul autentic în care a realizat transferul monumentelor, pentru organizarea sa, pentru managementul său, pentru profesionalismul făuritorilor săi.

Dimensiunea europeană a muzeului înseamnă potrivirea civilizaţiei tradiţionale de pe teritoriul României în puzzle-ul european multicultural, în sensul conservării propriei identităţi.

Ştafeta celor trei generaţii urmează a fi predată în viitor. Indiferent ce ne va aduce acesta, muzeul trebuie să se adapteze păstrându-şi specificul şi identitatea culturală, îmbunătăţindu-şi funcţiile, modernizându-se continuu în pas cu progresul, europenizându-se în managementul său şi nu în tentaţiile de schimbare a profilului tematic.

Cele trei capitole ale volumului au fost completate în final cu stadiul concret, din anul 2013, a realizării proiectului tematic şi a listei monumentelor, stabilită între 1961-1963, cu toate modificările ce au survenit, dar care nu au schimbat proiectul iniţial.

Structura personalului angajat la Complexul Naţional Muzeal ASTRA în anul 2013 încheie volumul, considerând că această listă este începutul şi garanţia continuării muzeului în viitor.

Este de datoria noastră să aducem mulţumiri tuturor celor care au făcut posibilă făurirea Muzeului în aer liber din frumoasa Dumbravă a Sibiului.

Valer Deleanu, Delia Voinea