Cojocul  din zona Sibiului. Maiestrie. Stil. Noblete
  • Autor: Elena Găvan
  • An apariţie: 2013
  • Nr pagini: 20
  • Preţ: 3 Lei

Complexul Naţional Muzeal ASTRA este deţinătorul unuia dintre cele mai bogate şi valoroase patrimonii de port din ţară. La baza constituirii colecţiei actuale stau eforturile depuse de către intelectualitatea românească de la mijlocul secolului al XIX-lea, grupată în jurul Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, pentru înfiinţarea primului Muzeu Naţional al Românilor din Transilvania, Muzeul Asociaţiunii. Colecţia de Port-Textile a Muzeului Civilizaţiei Transilvane ASTRA, secţie a Muzeului ASTRA, numără 8.996 bunuri muzeale şi este structurată în patru subcolecţii regional-geografice: Transilvania, Ţara Zarandului, Ţara Lăpuşului, Zona Pădureni; Sudul Transilvaniei, Ţara Oltului, Ţara Bârsei (4.822 de obiecte); Banat, Crişana, Maramureş; Moldova şi Ţara Românească. Din punct de vedere morfologic, în cadrul colecţiei menţionate, se evidenţiază o colecţie de obiecte confecţionate din piele formată din 466 de piese diverse - atribuite doar teritoriului transilvan, care cuprinde de la componente ale portului popular: căciuli, pieptare, cojoace, curele late bărbăteşti, denumite chimire sau şerpare, curele cu ţinte, opinci, ghete cu tureac, cizme, traiste, pungi de bani, poşete sport, la obiecte de uz gospodăresc, meşteşugăresc sau de ceremonial: truse de cojocar, burdufuri, burduşele de sare, hamuri, curele de ceas, semne de carte, globuri pentru pomul de Crăciun, curele de dus mortul. Dintre acestea, un număr de 194 obiecte de port sunt specifice Sudului Transilvaniei. Componente ale portului de sărbătoare, cojoacele şi pieptarele sibiene, reţin atenţia prin măiestria şi stilul de realizare a structurii ornamentale (împletitura cu fâşii subţiri de piele, broderia cu amici şi cu fir, aplicare şi imprimare sau recent, perforare şi vopsire) şi a celei cromatice (nuanţe de negru, vişiniu, verde, roşu, galben auriu sugerându-se jocuri de umbre şi lumini), dar mai ales prin valoarea documentară a acestora (multe dintre ele aparţin celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului al XX-lea). Colecţia de piese de port confecţionate din piele, aferentă zonei Sibiului, studiată din punct devedere tipologic, este structurată în: cojoace două variante: lungi sau trei sferturi cu ciucuri şi clini şi scurte); pieptare trei variante (înfundate, pieptare despicate sau spintecate, pieptare despicate cu clini). Între meşteşugurile săteşti sibiene un loc important l-a deţinut meşteşugul cojocăritului, care a atins maximul de dezvoltare artistică în Mărginimea Sibiului. Centre precum Sălişte şi Poiana Sibiului au contribuit prin roirea şi stabilirea unor meşteri cojocari în zone depărtate, prin transmiterea meşteşugului unor tineri din alte localităţi şi prin desfacerea pieselor în târguri locale, zonale şi naţionale, la accelerarea procesului de răspandire a variantelor mărgineşti în tot spaţiul sibian (Ţara Oltului, Valea Hârtibaciului, zona Tărnavelor), dar şi spre Nordul Olteniei, Valea Jiului etc.