Icoane pe lemn. Icoane pe sticlă - cercetare, restaurare, valorificare
  • Autor: Alina Geanina Ionescu
  • An apariţie: 2014

 

vezi varianta publicatie online

Cuvânt înainte

Este de notorietate faptul că vastul patrimoniu artistic al ţării noastre este departe de a fi valorificat muzeistic integral. Se află în depozitele muzeelor şi în colecţiile unor instituţii ecleziastice adevărate comori cvasi-necunoscute de public şi adesea necercetate de specialişti. Tocmai un asemenea ansamblu de opere de artă este dat la iveală şi pus în valoare sub forma acestui volum Icoane pe lemn şi icoane pe sticlă. Cercetare - Restaurare - Valorificare, semnat de Alina Geanina Ionescu.

Pictoriţă de talent, cum s-a putut constata într-o expoziţie personală organizată în sala Bibliotecii Academiei Române, specialistă cu o bogată activitate în domeniul restaurării şi conservării operelor de artă, autoarea prezentei lucrări şi-a propus şi a izbutit să abordeze, aşa cum se va convinge cititorul studiului introductiv, pe solide baze teoretice întreaga problematică a restaurării, conservării şi valorificării icoanelor ca gen artistic văzut în toată specificitatea sa de sorginte bizantină sub aspectul compoziţiei, al perspectivei, desenului şi cromaticii. Şi nu doar atât. Semnificaţiile simbolice profunde, rolul icoanelor ca obiecte de cult au stat de asemenea în atenţia acordată interpretării conţinutului spiritual al imaginilor înfăţişate. Iar în această privinţă este de relevat dăruirea, am spune devoţiunea cu care autoarea se consacră muncii laborioase de restaurare a unor opere pe care trecerea implacabilă a timpului a pus pecetea degradării fizice şi a alterării chimice a culorilor. Şi, cum stăpâneşte în mod suveran întregul arsenal al mijloacelor tehnice din domeniile radiografiei, analizei chimice a pigmenţilor, grundurilor, lianţilor, vernis-urilor etc., autoarei nu i-a fost greu să pună adesea diagnosticul exact pentru ca apoi să aplice soluţiile adecvate în intervenţiile menite să însănătoşească operele în suferinţă. Aşa se face că, trecând de la teorie la practică, autoarea ne-a demonstrat în câteva studii de caz, precum cel al icoanei „Deisis”, cum o operă înecată în materie ancrasată, devenită aproape opacă, a fost trezită la o nouă viaţă în toată armonioasa strălucire a culorilor. Ba mai mult, odată cu îndepărtarea stratului ce obtura imaginea, spre bucuria restauratoarei şi a noastră, a fost dată la iveală şi iscălitura meşterului zugrav, acel Iacov Zugravul pe care autoarea îl bănuia pe baza analogiilor stilistice cu alte icoane pictate de acesta. De fapt, atribuirea multor icoane, din patrimoniul Mitropoliei ardelene şi cel al Complexului Naţional Muzeal ASTRA, unor zugravi deja cunoscuţi, operaţie făcută pe baza unui studiu comparativ complex constituie încă un merit al demersului întreprins de autoare.

Şi astfel, cum sugeram la început, Geanina Ionescu a realizat ca teoretician şi practician deopotrivă o lucrare complexă, edificatoare asupra talentului, priceperii, pasiunii şi puterii sale de muncă pentru care merită toată admiraţia şi gratitudinea.

Vasile Florea