Autor: Camelia Ștefan
ISBN: 978-606-733-024-3
Editura ASTRA Museum
Anul apariției: 2014
Număr pagini: 90
Format: 21,5 x 22 cm
Preț: 19 lei
Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus”, departament al Complexului Naţional Muzeal ASTRA,
ne-a surprins în ultimii ani cu expoziţii şi publicaţii spectaculoase, fie de textile şi port popular, fie de mobilier pictat sau de ceramică tradiţională transilvăneană astfel încât, populaţia sibiană, cea săsească şi nu numai, a beneficiat de multiple manifestări informative, educative şi estetice, foarte bine organizate.
În acest context de valorificare a colecţiei de textile din muzeu, Camelia Ştefan a reeditat catalogul de colecţie intitulat Textile decorative săseşti conţinând 60 de textile de interior din colecţia Muzeului de Etnografie Săsească„Emil Sigerus”.
Prezenta publicaţie, prin multitudinea pieselor alese, prin bogăţia motivelor decorative - expresia unei comunicări cu mediul înconjurător - şi prin varietatea tehnicilor descrise reuşeşte să ne reproducă diversitatea mijloacelor de exprimare artistică în cadrul stilului unitar al artei populare săseşti, fiind totodată, o dovadă a priceperii şi hărniciei femeii.
Autentice documente etnografice, textilele prezentate în catalog sunt dovezi ale unor forme de trai şi de cultură materială, din păcate date uitării datorită intensificării emigrării saşilor din timpul celor două războaie mondiale, dar şi de după anul 1990.
În primul capitol, intitulat Ţesăturile săseşti, este redată, în special, perioada secolelor XVII şi XIX, fiind amintite influenţele occidentale şi orientale ceea ce a conferit broderiei săseşti un stil propriu transilvănean, aşa cum însuşi Emil Sigerus îl numeşte în mapa sa de broderii pe pânză de in, Siebenbürgisch – sächsische Leinenestickereien. Tot în acest capitol se fac referiri la producerea materialelor prime, constând în pânză de in folosită în secolele XVI–XVIII şi de cânepă utilizată în secolele XVIII–XIX.
În anul 1376 era amintită breasla ţesătorilor, concurată de femeile care îşi ţeseau pânza în două sau patru iţe la războiul de ţesut din propria gospodărie. Într-un regulament al breslei pânzarilor, din anul 1505, se menţionea faptul că ţărăncile aveau voie să folosească firul tors de ele la ţesutul pânzei, doar în scop personal.
Cine doreşte să-şi perfecţioneze cunoştinţele privind tehnica de realizare a broderiei săseşti poate descoperi în textul şi în ilustraţia catalogului trimiteri la „broderia după desen” (germ. nach Konturenzeichnungen), „broderia în cruce“  (germ. Kreuzstickerei), „broderia în pleată“ (germ. Zopfstickerei), „broderia în urma acului“ (germ. Holbeinstickerei) şi „broderia spartă“ (germ. Durchbrucharbeit).
Prin imagini bine alese, autoarea a reuşit să redea, tipizat şi stilizat, întreaga gamă de motive decorative folosite în broderia după desen. Astfel sunt ilustrate: motivele geometrice (linia, triunghiul), cele cu semnificaţie simbolică (vulturul bicefalic, pomul vieţii, în cele două forme, cu adevărate mesaje educative), motivele florale (lalele, trandafiri, garofiţe), motivele zoomorfe (leul în poziţie de atac, cerbul, câinele), motivele avimorfe (păunul, pasărea, vulturul), motivele astrale (steaua cu opt colţuri), motivele antropomorfe (cavaleri şi alte reprezentări umane).
Combinarea acestor motive în compoziţii minunate din punct de vedere estetic, cromatic şi semantic au avut drept rezultat obţinerea unor adevărate obiecte de artă populară, documente convingătoare intrate în cele mai cunoscute muzee din Europa.
Inscripţiile (germ. Sprüche) de pe piesele textile sunt artefacte de o reală valoare documentară şi artistică datorită conţinutul lor educativ şi moral, ce au pătruns în conştiinţa celor care le-au creat – fiind păstrate de la o generaţie la alta– a vizitatorilor, precum şi a consumatorilor.
În consecinţă, o felicit pe autoarea Camelia Ştefan pentru prelucrarea şi clasificarea ştiinţifică a imensului material textil din colecţia Muzeului de Etnografie Săsească „Emil Sigerus”, considerând prezentul catalog un bun fundament pentru o carte mai amplă.
 
Horst Klusch,
Sibiu, 2014